14 April 2021

Reflections on the Somlyó Island


The island of Somlyó is practically invisible from the Soroksári-Duna, just south of Budapest. Only three almost invisible landmarks reveal that a large island is hidden on the left bank between Ráckeve and Dömsöd. A bridge, a culvert and a lock ensure that you can find the hidden Dömsödi Holt-Duna, one of the most beautiful tributaries of the Soroksári-Duna.

The Dömsödi Holt-Duna surrounds the largest island of the Soroksári-Duna, the Somlyó Island, from the east. This alone makes the Dömsödi Holt-Duna the longest tributary, at 6.5 kilometres. However, the accurate lenght can be doubtful, since the tributary was cut in two in 1941 [1] with the construction of the Dömsödi Drainage Canal, which divided it into a 4.1-kilometre and a 2.4-kilometre section. It was built at the thinnest point of the Somlyó Island, where the island narrows to only 37 metres. This channel also bisects the odd-shaped Somlyó Island. The lower part, which is called "Upper Island" for the sake of clarity in Dömsöd, has already been described on this blog. 

On 22 October 2020, we walked the upper 4.1 km section of the Dömsödi Holt-Duna on the Somlyó Island side. The walk is not easy, at least not without a lot of patience. The main difficulty comes from the mosaic nature of Somlyó Island. This mosaicism is reflected in the settlement structure, i.e. the layout of built-up areas is not uniform, with clusters of weekend houses often interrupted by ploughs and woods. The topography is also varied, at least for a lowland Danube island, with many deeper parts, formerly remains of old tributaries, where most of the inland water is now drained. In many places there are still traces of former land use, farmland, which has not yet been completely eradicated by the parcelling out of land for weekend houses. Presumably, due to the considerable size of the island (3 square kilometres), this will take more time.

The width of the Dömsödi Holt-Duna is relatively narrow compared to its length, varying between 15 and 30 metres, which can be further narrowed by the reeds on the river banks. It receives some fresh water from the Soroksári-Duna at the island's head towards Ráckeve via an iron pipe under the road, but this is not enough to make it a living river. The estuary can reach a depth of 1.5 metres in places, but this is constantly decreasing as the low flow rate is unable to flush out the accumulated organic matter. It is often covered with frogweed, with reeds appearing in the lower part, close to the sluice. 

On both sides of the backwater, nature reigns, despite the mosaic of coastal cottages that in some places approach the Dömsödi Holt-Duna. There is no direct road along the banks, precisely because of the cottages, but access is easy on the paths perpendicular to the Dömsödi Holt-Duna, although some of these are closed by the residents. Where there are paths along the shore, they are mainly used by anglers. As well as illegal dumps. The left bank, the Danube–Tisza Interfluve, is more monotonous, with forests interspersed with arable land and no passable paths along the banks.

Since the closure of the Soroksári-Duna (1872), the Dömsödi Holt-Duna has not only lost a large part of its discharge, but the riverbed has also narrowed. Evidence of this can be found in the middle section of the backwater, where a ditch runs parallel to the road and is separated from the dead section by a bank. This ditch acts as a kind of suspended basin, filling with water in wet weather, marking the width of the former channel. Which was around 60 metres 150 years ago.  

Strangely, a little island could have formed in this narrow branch. The most interesting hydrological formation of the Dömsödi Holt-Duna is this single unnamed island, located between the line of Kála and Tűvelevelű streets. It is 140 metres long and has a maximum width of only 20 metres. It is much easier to find it on maps than in real life. The streets leading to this island either end in a reed bed, from where you can't see anything, or are closed off by a wire fence. On the opposite bank is also a holiday resort, but a small dug canal leads down to the top of the island (see picture below). There is also an impenetrable "jungle" on this side, but the lower tip of the island is not only inaccessible because of this, but also because of the upsilted backwater. 

This is the smallest island in the whole Soroksári branch, except for the floating bogs. As its upsilting is at an advanced stage, it is worth visiting it as soon as possible. The best way to do this is by canoe, as we found out on our tour. You only have to lift it twice. 

[1] SZABÓ BENEDEK: A társulatok szerepe a Duna-Tisza közi hátság vízgazdálkodási problémáinak megoldásában. in.: A Magyar Hidrológiai Társaság XIII. Országos Vándorgyűlése I. kötet (Baja, 1995. július 4-6.)

Translated with www.DeepL.com/Translator (free version)

11 April 2021

Skull of the Danube

Skull on the Danube (16 November 2018. image by: Kaszás Gergő

Gergő Kaszás shared some particularly beautiful drone images of this year's and last autumn's Danubian low waters. One of the most interesting had the shape of a skull of an ancient reptile. It could have been a riddle where the picture was taken, but surely few would have guessed, because this river regulation structure made of stone is not even found in Hungary. It is part of a curved guide bank built on the left side of the island of Süttő, in Slovakia, which directs the shipping route to the coast of Süttő. In this post we will examine it not only the shape, but also for the way it was formed. .

Below Dunamocs (Moča), the stone revetment starts from the bank, then continues in the river bed with a break where the smaller branch receives some water from the main branch, until it reaches the southern side of the Süttő island. This structure has existed for at least a hundred years and partially closes off a branch of the river. It was connected to the bank by a cross dam until recently. Between 2006 and 2010, this cross dam, which used to close the tributary, was cut through. The excavated crop stones were not taken far, but were piled up in gullies on both sides, thus forming these two strange parallel stone scatters next to the "skull's" eye. 

View of the "skull" half century ago (Fentrol.hu 12. November 1969.)

Both the construction of the curved guide bank and the dismantling of the cross barrier have profoundly altered the Danube's sediment regime. The Slovakian tributary was extensively silted up, but gravel and sand bar formation also occurred on the main branch. Over time, a gap appeared in the guide bank, and a current finding its way through such a gap formed the cavity of the skull's eye. A further 'pit', a much larger cauldron, was also formed, presumably by the disruption of the cross dam. The left-hand side of the picture shows how the increased water flow 'sucked' off the sediment deposited in the foreground of the curved guide bank. This is a particularly striking phenomenon at low tide, showing that the Danube bed is constantly changing, albeit under human influence.

Translated with www.DeepL.com/Translator (free version)

21 October 2020

Trecut, prezent și viitor pe Defileul Dunării

Dacă pleci în concediu merită sa o faci așa cum a facut-o poetul Szálinger Balázs, împreună cu soția și cu copilul încă nenăscut. Nu știu cât timp i-a luat organizarea concediului dar făcutul bagajelor a fost cea mai mică parte a pregătirilor. Mult mai mult i-a luat în schimb documentarea, cercetarea în bibliotecă. Concediul pentrecut la Ieșelnița s-a materializat și într-o carte care aduce aminte fie de călătoriile din marginea Bazinului Carpatic ale autorului Margittai Gábor fie de revelațiile tânărului Patrick Leight Fermor.

Am avut ocazia sa lecturez cartea înainte de apariția ei – probabil de asta se menționează și numele meu la sfârșit – și pot să afirm că este singurul text în care nu am găsit nimic de reproșat. Mai mult decât atât, am descoperit aici o serie de întâmplari de care nu am auzit până acum. I-am raspuns că „Este exact cum trebuie să fie!”, dar într-un mod mai profan. Nădăjduiesc sincer că această carte se va traduce, in viitorul nu prea îndepărtat, în limbile română și turcă, astfel și localnicii vor putea afla una alta despre trecutul lor și al regiunii. 

Postarea neobișnuită de acum poate fi considerată a fi o recomandare de carte, cu acordul autorului și cu preluarea a 16 fotografii cu Defileul Dunării, așa cum a fost, cum este și cum va fi în viitor acest segment al fluviului.
Povestitorul danez Hans Christian Andersen a venit în Ungaria anului 1841 cu vaporul, dinspre sud. Ajuns la Orșova, ca orice călător care venea din Balcani, a trebuit sa rămână zece zile in carantină. „De fapt, pe lumea asta, toți trăim în carantină până când primim permisiunea marii călătorii celeste”, scria destul de firesc pentru condițiile de atunci. A călătorit până la Pesta iar una din cele mai frumoase remarci referitoare la zona defileului a fost „Unii funcționari discutau in latina, dovadă ca deja suntem în Ungaria.” 

Sa vorbești latina, da... dar să și discuți?

Una din cel mai importante stații ale călătoriei noastre a fost Hinova, un sat în aval de Turnu Severin. Un deal de unde se deschide o priveliște grozavă asupra curbelor ciudate descrise de fluviul, de acum liniștit, care tocmai a trecut Carpații. Dar nu curbele sunt cele captivante ci faptul că de aici poți vedea drept în Porțile de Fier. In urmă cu doi ani am urmărit o furtună de acolo. Norii prinși în strâmtoare au conturat marginile rupturii pe unde trece Dunărea. Dupa părerea mea toți cei interesați de subiect ar trebui sa vadă odata de aici. De aici e foarte usor de ințeles scurgerea din Carpați a fluviului. De aici se poate întelege foarte ușor unitatea georgarafică a Bazinului Carpatic. Cu excepția Dunajecului cu izvorul la granița actuală dintre Polonia și Slovacia, a Jiului si a Oltului, regăsim aici laolaltă scurgerea tuturor arterelor adunate din Bazinul Carpatic. Și acum se vedea strâmtoarea dar nu era conturată de norii de furtună. Locul cu pricina e lângă soseaua principala, la o curba spre stânga, într-un popas auto plin de gunoaie și de caini vagabonzi cu ochi triști.


In fața noastră, în fiecare seară (acum la ora 22:45, ora locală) răsare superb luna. Cerul se aprinde in culoare roșiatică/albă ca o rană deasupra munților sârbești. Sunt și ceva nori iar luna urcă diformă și spectaculos de repede (!). Cu cât urca cu atât își intră mai bine in proporții. Privim la ea cu binoclul. Mai trece cate o mașina pe la spatele nostru, mai vedem câte o lumină vis-a-vis, deseori se aud păsări răpitoare de pe partea sârbeasca. Și broaște, și câte un plescait de apă, lătrat de câine. Gigi coboara cu lanterna la apă, din jumatate in jumatate de oră, verifică daca a prins ceva.

Ieri am pornit la 19:58 de pe malul celalat, exact de vis-a-vis față de aici. Am aproximat că ne ia cam 30-40 de minute până la Hidrocentrala și înapoi. Atât ne-ar fi luat dacă la punctul de trecere de la hidrocentrală, controlul de pe malul românesc, nu ar fi rămas în pană de curent. Am așteptat. După zece minute de stat în coloană am stins farurile, rând pe rând au facut la fel și mașinile din spatele meu. Au oprit motoarele, au stins farurile. Am stat exact 30 de minute în beznă și liniste deplină. Am intrat în Uniunea Europeana. Nu era electricitate in timp ce sub noi, hidrocentrala, o genera din abundență.


Gigi răsfoiește cu interes pozele cu orașul vechi. Se vede în privirea lui că nu ințelege ce naiba am eu în comun cu toată treaba asta, cu Orșova, cu orasul vechi. Cum îi trec fotografiile prin fața enumeră numele străzilor, uneori suspină, îmi arată unde a crescut. Ma gândesc între timp cum o fi să devii din adolescent de mică urbe un locuitor de cartier.

Laolaltă cu toți cunoscuții tai, în același timp.

...Decebal era un central european deosebit de simpatic, ieșit din tipar, care s-a opus curentului de occidentalizare și a pierdut. Probabil ar clatina din cap daca ar vedea azi, după 1900 de ani, ce rol a primit în mitologia unui popor. Mitologiile naționale bineînțeles nu reprezinta nici o problema în sine, până la momentul în care se amestecă cu istoria reală. Statuia însă a fost facută de un adevărat idiot, un miliardar, care era atât editorul cât și confidentul lui Ceasusecu. Responsabilul activităților de comerț exterior și mândru de trecutul lui legionar... adica cum sa mă exprim... Garda de Fier. Pe langă asta scria și cărți de istorie, despre mareșalul Antonescu, despre Daci, despre cercetări de piață, despre ce se pricepea în general. In 1994 a scris istoria Românilor, în 1966 istoria adevarată a Românilor. E posibil totuși ca numele lui să rămână păstrat doar de această statuie (bineînteles ca și-a cioplit numele in ea – așa ca nici nu îl mai scriu aici). Din păcate pe domnul ăsta nu îl pot pune alături de tâmpiții noștrii, pentru că după o viață lungă si frumoasă, în casa lui din Palma de Mallorca, și-a înnapoiat sufletul, Dumnezeu știe cui.


Azi ne-au gătit ei. Saramura de pește – specialitate dunăreana româneasca, crap mic în zeamă vegetală sărată, mai seacă decât o supă dar mai zemoasă decât un sos. Înainte însă se prăjesc toate ingredientele. Fața de ce aveam noi în cap despre gătirea unui pește, aici am vazut un concept cu totul diferit. Se prea poate ca tocmai să fi experimantat o culme a gastronomiei românești, deși nu eram chiar neinițiați. Gigi ne-a spus că în deltă se face chiar mai gustoasă decât aici.

...Iar odată cu inundarea insulei Ada Kaleh s-a scufundat și echipa de fotbal Beche Veche ce juca în liga regională. Aici jucau doar turcii localnici, dar galeria venea cu bărcile din satele de pe mal. Sponzorii echipei erau fabricile de dulciuri si țigari. În anii ’60, pe Ada Kaleh, a jucat cu echipa locală și echipa Steaua București, care pe atunci se numea CCA. Meci amical. Starurile i-au bătut pe insulari la 9-1. Îsi amintește un jucător localnic al vremii, cum că pe fotografia de echipa făcută atunci – oaspeții - aveau toți în mâini câte un pește mare. In acea zi a jucat și Jenei Imre, spunea că trebuiau să aiba grijă la șuturile puternice să nu trimită mingile in dunăre, că altfel costul meciului de antrenament ar fi fost prea ridicat, dar în final au pierdut doar o singura minge. Când dunărea avea nivelul ridicat mingea ajungea des în apa, dar turcii erau pregatiți cu o barca specială pentru a o recupera.

Am identificat șarpele, era viperă cu corn (Vipera ammodytes), una din speciile cele mai veninoase. Mai bine nici nu înșir ce scenarii ar fi fost posibile. Aici ii zice Vipera cu corn datorită proeminenței de pe cap. În Bazinul Carpatic traiește doar în Banat. Gigi spunea că in Cazane sunt multe vipere, dar decând are această proprietate, adică de 20 de ani, nu a vazut niciuna în curte. Se jura ca s-au și speriat. Venea la pisici, de aia s-a și întors. Este circumspect cu oamenii, s-a retras, chiar și cand il presa Gigi dădea in retragere. Când nu mai avea unde să se retragă atatca puternic și constant, încerca să scape de lopată. Știa exact pe cine ar trebui să muște. Mă gândeam ce dobitoc am fost când l-am gonit prima oară. Credeam că e ceva năpârcă mai mare, încercam să îl gonesc cu piciorul încalțat cu doar un papuc, să îi nimeresc capul. Zsófi s-a ascuns între timp iar acum, după eveniment, zic că am avut mare noroc că nu mi-a vazut ieșirile de masculinitate. Aș avea ce să ascult de la ea vreme bună de acum.


Cântecele și poveștile turcilor, ajunsi atunci departe de Turcia au fost culese de Kúnos Ignác, la începutul secolului XX. Un superb cântec este despre pierderea Budei (din perspectiva turcească): Nu cânta privigehtoare, s-a facut vară și primăvară,/ Suspinul privighetoarei mi-a rănit inima,/ A venit timpul să negociem trandafirul./ Ne-a luat neamțul fermecatoarea Buda.


Trece un tanc peste prun. 

Berze clipesc pe coșuri de fum. 

Animalele din proximitatea oamenilor nu înțeleg ce face omul. 

Gunoi care plutește. 

Apa care se apropie de cimitirul de pe malul dunării. 

Câte un mormânt profanat, golit. Mormânt inundat, părăsit. 

Poarta cimitirului inundată. 

Pe strada 10 cm. de apă, o femeie trece cu bicileta prin ea, în drum dinspre servici. 

Știe oare care este ultima zi? 

De o platforma se descarcă scaune, ghivece cu flori. 

În fundal cartier cu parfum nou, răni înca nevindecate de construcție. 

Pe locurile caselor de odinioară stive ordonate de cărămizi. 

Candelabru demontat, așezat pe mijlocul bisericii. 

Macarale care se rotesc triumfător. 

Șosea provizorie între orașul nefinalizat si orașul neîntreg. 

Camioane mergând în ambele sensuri încărcate cu dulapuri bine ancorate. 

Oameni cară printre casele orbite de lipsa tâmplariei. 

Zăpada de 3 cm. peste molozul din construcții. 

Tata cu doi copii, unul in brațe, se duc să se uite la periferia orașului mort. 

Nu știu ce se întamplă fiule. 

Mai jos cu câteva sute de km., într-un orașel dunărean, un tată identic, cu doi copii la fel. 

Apă tulbure, gunoi, deșeuri, lucruri neobișnuite în fluviu, cu săptamânile, cu lunile. 

Gunoi plutitor, copilării plutitoare. 

Nu știu ce se întamplă fiule, dar eu știu ca nu e război.


Pot să fiu nemulțumit în situația asta? Pot să plec arogant, așa cum am mai făcut-o, dezaprobând ceva, ceva ce probabil aș face/trăi și eu la fel? De unde aș putea să știu că la Oroșva, fiul meu care se va naște peste trei luni, ar rămâne tot maghiar? Este evident că nu ar rămâne așa cum sunt eu. Pe cine am dreptul să fiu supărat? Pe Dumenzeu? Pe marile puteri? Pe liderii iresponsabili? Pe poporul slab, incapabil să supraviețuiască in diaspora? Aș putea eu oare măcar să... să mă păstrez pe mine? Pe de altă parte: este nevoie să mă păstrez pe mine? Cui ii foloseste dacă copilul lui e diferit/deviant, sau devine moștenitorul/păstrătorul unei istorii triste. Sau să plece de aici? Atunci ce caut eu acolo? Poți rămâne aici Maghiar? Nu poți. Care e exemplul bun? Cum au putut Cehii de aici din munți să supraviețuiască ca și Cehi atât regimurilor maghiare cât si regimurilor române? Prin cosangvinizare. Sunt mai fericiți că au supraviețuit? Nu acela e fericit care primeste mântuire întru Hristos?


Deja la Oroșva. Biserica catolică din beton. Din anii ’70, edificiu curajos și urât. La intrare placă trilingvă despre Capela Coroanei, adică atracția principală a vechii orșove. Atractia principală a ciudatei biserici de acum este fresca. Regăsim aici pe Lenin, John Lennon si perechea româno-maghiară de actori vedetă din vremurile ceaușiste, Florin Piersic si Széles Anna.


Lângă trecerea de frontieră de la hidrocentrala Porțile de Fier s-au înșirat 20-25 de pale imense de turbină. Sunt uriașe. Nici nu aș fi putut să îmi închipui niște obiecte atât de mari din fier plin. Am bătut în ele, nu aveau nici un sunet. Nebunie, e plin câmpul de ele.

Golful de la Orșova nu va fi mereu golf. Odată vor reapărea pomii si stâlpii conservați în negru, pilonii de pod și stivele de piatră. Și tu știi ca așa va fi, și eu o știu.

Doar nivelul natural al apei Dunării este cel real, cel care s-a creeat și dezvoltat in timp. Ce vedem acum și ce citim acum ca fiind realitate este doar imaginația omului. Vis.

Tradus de A. Gyulai


Balázs Szálinger: Al-Dunai Álom, Editura Magvető 2020. Budapest 

01 October 2020

Qualifying round of the "Danubian Island of the year 2020" voting

Time has come again to cast your vote for the Danubian Island of the Year. This will be the eight year we start this contest. As a tradition our readers can nominate their favourite islands, and then it is upon them which two Danubian Island will qualify for the finals. As usual there are 3 islands in the final, the 3rd one is nominated by the Donauinseln blog. The qualifying round ends on the 12th October 2020. On the next day we start the finals which ends on the last day of 2020.

Danubian Island of the year 2020. (photo: Ildikó Szabó | Csodálatos Magyarország)

In 2020 there are eight nominees, all of them are from the Hungarian section of the Danube. Ranging geographically from Zebegény to Ráckeve the regulated Soroksári Danube is a bit overrepresented. We have heavily urbanised (Népsziget), holiday and natural Danubian islands (Gödi and Zebegényi) as well. 

The two islands with the most votes will qualify to the finals. You will be notified about the winner in the first post of 2021. Here are the nominees in alphabetical order:

bike tracks

20 May 2020

Versunkene Kindheit, Ada Kaleh

One of the blog's most often translated article started when I wrote an email to Adele Kehl-Geafer—who was an inhabitant of Ada Kaleh, before it submerged—to write about her childhood on the island. Later this Hungarian language article was translated into German and Romanian.   

This article made it to the largest Hungarian news site, Index, they later approached me if I can arrange a video interview with Adele. The interview with the painter, who lives in Switzerland now, took place in Budapest with the Margaret Island as a background. I had no other task in this besides arranging the meeting and helping to correct the narration, but it was still a pleasure to be involved. The below Hungarian language video has been published in May 2015, now the narration is also available in German and Romanian language: 

Versunkene Kindheit

Seit meiner Kindheit war diese Insel eine neuzeitliche Atlantis für mich. Kaum aus dem Boot gestiegen und Inselboden unter den Füssen erwischt uns ein Zauber, was es aber war, wusste niemand.
Narrator: Ade Kaleh war eine kleine Insel in Rumänien unweit von Orsova. Zwischen den 60-er und 70-er Jahren wurde das Eiserne Tor I für die Wasserkraft gebaut.
Damit fiel diese Insel den Fluten zum Opfer. Adele Kehl hat ihren Künstlernamen von dieser Insel abgeleitet. Sie hatte einen grossen Teil ihrer Kindheit an diesem besonderen Ort in der Donau verbracht.
Ich bin in einer Zeit geboren, wo mir die Insel das Gefühl vermittelte von Harmonie Frieden und Liebe. Auch unter Hunger hätte man dort nie gelitten denn die vielen Feigenbäumen und andere Früchte liessen uns immer satt werden. Auch frieren hätte man nie müssen, denn die riesige Kasamatten Anlage hätte genug Schutz geboten, denn durch die dicken Wände war es dort nie zu heiss und nie zu kalt. Auf dieser Insel lebten die verschiedensten Konfessionen ohne Probleme miteinander, als eine grosse Familie. Der Inselschutzheilige Miskin baba sorgte für Ordnung. Der Miskin baba sollte eigentlich ein Usbekischer Sultan sein, doch hatte er den Traum, dass seine Aufgabe es ist, für die Inselbewohner zu sorgen und zu lehren. War etwas ungerechtes geschehen so ging man zum Grab von Miskin baba und im Traum erschien dann die Lösung. Er lehrte auch in gleicher Weise die Leute ihre Gesundheit zu behalten. So sorgte er nicht nur für Ordnung über sein Leben hinaus, sondern war auch immer ein guter Ratgeber.
FILM. Sehen sie dort Herr Fabula, dort ist eine kleine Insel.
Narrator: Auf der Insel Ada Kaleh hatten ein paar 100 Leute gewohnt. Der grösste Teil von ihnen waren Türken, aber auch Deutsche, Rumänen und Ungaren bewohnten diese Insel. Der Schriftsteller Jókai Mór wurde nach der Legende von dieser Niemandsinsel für sein Roman „goldener Mensch“ inspiriert. Der Film wurde auf einer Nachbarinsel gedreht. Die grösste Inspiration war diese Türkische Vorherrschaft. Es wurde hauptsächlich Türkisch gesprochen, doch bereits in meiner Kindheit mischte sich rumänisch dazu. So sprachen wir Kinder ein wildes Durcheinander von Türkisch und Rumänisch. Wir konnten uns praktisch selbst versorgen, bis auf ein paar wenige Ausnahmen. Schweinefleisch war nicht erlaubt.
Es wurde zwar einmal versucht Schweinefleisch mit dem Schiff zu bringen doch sie wurden ihre Ladung nicht los. Die Hauptbeschäftigungen waren die Fischerei und der Fährdienst, eine kleine Tabakfabrik und Konfektionsfabrik. Die türkischen Spezialitäten Sudjuk und Lokum aber auch andere Süssigkeiten wurden auf der Insel gefertigt. Sogar ein Kino besass die Insel.
Narrator: Es waren auch einige Leute auf die Insel gekommen, damit sie von Rumänien nach Jugoslawien schwimmend durch die Donau flüchten konnten. Die meisten Touristen kam aber aus lauter Neugierde auf die Insel.
Aufregend war für uns Kinder immer wieder, wenn Schiffe ankamen aus Österreich oder Ungarn. Kaum hörten wir die Schiffssirene rannte wir zum Zentrum, wo bereits die ersten Passagiere die Strassen in Beschlag nahmen. Jeder der die Insel besuchte, wusste zu wissen, dass hier eine andere Welt begann. Es war eine besondere Stimmung, Luft und Schwingungen, als ob wir in eine andere Dimension eintraten. Mein ganzes Leben dachte ich darüber nach, was da nur gewesen sein konnte. Es war einfach anders, und erklären lässt sich das nicht. Als ich etwa 10 Jahre alt war, sprach man bereits darüber, dass an diesem Ort, in etwa 7 Jahren ein Wasserkraftwerk gebaut wird. Man konnte zwar schon auf der Uferseite die ersten Bauten sehen doch für uns Kinder war das wie, man redet wohl darüber, aber das wird sicher nie realisiert.
Narrator: 1964 begann man mit dem Bau des Wasserkraftwerkes Eisernen Tor I.
Man wusste auch, wenn die riesigen Schleusen fertig gestellt sind, wird sich der Pegelstand der Donau heben. Bis dann müssen auch die Leute evakuiert und die Gebäude der Insel abgerissen sein, denn dann wird die Insel überflutet sein.
1967 mit etwa 16/17 jährig, war ich das letzte Mal auf der Insel. Viele meiner Freundinnen und Spielkameraden fehlten. Auch viele Familien waren schon weg. Es wurden auch schon viele Häuser abgerissen. Meine Grossmutter wollte aber im Hause bleiben. Sie erzählte mir später, erst als die Panzern zum Abriss vor der Türe
standen und man ihr sagte: „Frau Geafer sie müssen weg hier“ erst dann fügte sie sich und verliess sie das Haus.
Die Insel Ade Kaleh und die Ortschaft Orsova wurden dem Wasserkraftwerk geopfert. Viele andere Ortschaften wurden auch geopfert. Doch würde die Insel mit
ihrer ober- und unterirdischen Kasamaten Anlage und ihrer Geschichte, heute zu den Weltkulturerben zählen. Den Leuten wurde damals viel versprochen. Sie bräuchten nie mehr Strom zu zahlen und sie würden Entschädigt.
Narrator: Vom Versprochenen wurde nicht viel eingehalten. Die Leute sind umgesiedelt in alle Windrichtungen aber auch in andere Länder. 1971 hat die Donau die Insel mit Wasser zugedeckt.
Bei der Überflutung schauten sicher viele Leute zu. Ich bin sicher dass sie mit Tränen in den Augen zugeschaut haben. Viele Leute haben auch keine Heimat mehr gefunden. Auch mich befällt immer eine Traurigkeit, wenn ich von der Insel erzähle.
Ich habe meinen Kindern viel über die Insel erzählt. Ich habe ihnen so viel erzählt dass sie praktisch jeden Stein kennen. Nun heute geht es mir gut und ich habe mein Schicksal akzeptiert. Was mir jedoch immer noch fehlt ist meine Heimat.

Mi s-a scufundat copilaria, si cu ea intreaga insula

Este mica noastra Atlantida – cred – Atlantida contemporana. Paseai din barca pe mal, si acolo erai atinsa de o magie. Ce era – nimeni nu putea sa spuna.
Narator: Ada Kaleh a fost o mica insula pe teritoriul Romaniei de azi, in apropiere de Orsova, inundata la cumpana dintre anii ’60-’70 odata cu construirea hidrocentralei Portile de Fier I. de pe Dunare.
Adele Kehl, care si-a insusit numele artistic inspirandu-se din toponimia insulei, si-a trait copilaria aici si sustine ca a fost cel mai dosebit loc de pe cursul fluviului.
Eu m-am nascut in acea perioada a insulei pe care as denumi-o a armoniei, a pacii si a dragostei. Aveam atatia smochini incat, la drept vorbind, nimeni nu putea sa moara de foame. Fructe aveam. Nu putea nimeni sa inghete de frig, pentru ca se putea locui in cazemate. Aveau pereti atat de grosi incat acolo niciodata nu era frig, nu era cald. Era numai bine. Nu era nici o problema religia practicata. Era ca o familie foarte mare si cred ca pot spune ca Miskin Baba, sfantul insulei, era autoritatea suprema. Bunaoara niciodata nu aveam probleme. Miskin Baba a venit pe insula in urma unei viziuni conform careia locul Lui era aici pe insula si nu in rolul de sultan in Buhara. Ii invata pe oameni cum sa se vindece, ii si vindeca, uneori prin minuni. Daca cineva dorea sa se faca dreptate, ori il macina ceva, se ducea la Miskin Baba si i se arata in vis solutia.
Era ordine si pentru ca se stia ca adevarul va iesi la iveala. Va fi visat si gata.
FILM (frgm.): Dle. Fabula – in indepartare o mica insula!
Pe Ada Kaleh locuiau cateva sute de oameni, aproape toti Turci, printre ei cativa Gemani, Romani si Maghiari. Conform legendei „Insula nimanui”, (magh. Senki Szigete) din romanul „Omul de aur” (magh. Aranyember) de Jókai Mór, a fost inspirata de aceasta insula.
Turnarea filmului a avut loc pe o insula invecinata dar cred ca Jókai a fost inspirat in orice caz de aceasta linie turceasca de pe Ada Kaleh. Aproape toata lumea vorbea turceste si in vremea aia deja vorbeam si in romaneste. Eu deja m-am nascut in acest multilingvism. Copii fiind, cand ne jucam, in general vorbeam turceste dar amestecam limba cand cu una cand cu alta. Ne descurcam in general pe cont propriu. Produsele ca painea, graul erau aduse din afara insulei. Carnea de porc nu era permisa pe insula. S-a incercat odata dar au fost goniti.
Ocupatia de baza era pescuitul, calauzitul cu barca, am avut si o mica fabrica de tutun, o fabricuta de confectii, dar erau intreprinderi mici. Se facea rahat, sugiuc, dulciuri din aceasta categorie si era cinematograful.
narator: Erau oameni care veneau pe insula ca sa evadeze inot, printre curenti, in Iugoslavia. Bineinteles multi turisti veneau doar din curiozitate.
Veneau vapoare din Austria, din Ungaria. Cand auzeam sirenele navelor cu aburi alergam in centru si ii asteptam pe vizitatorii care deja soseau dinspre mal. Ada Kaleh avea un mister pe care il simtea oricine ajungea acolo. Adica, parca aerul avea o vibratie aparte, totul era diferit. Uitai complet de lume, de toata asa zisa civilizatie si era o alta vibratie. Totul era altfel. Era un fapt interesant. Cand am devenit mai mare ma gandeam des la asta. Ce o fi fost? Parca am fi pasit intr-o cu toltul alta dimensiune.
Aveam vre-o zece ani cand am aflat ca se planuieste constructia unei hidroecntrale. Stiam ca in sapte ani va disparea insula. Era un fel de – pentru noi copiii mai ales – ca da, se
discuta despre asta, dar nu am crezut ca se va si infaptui. Se vedeau deja pe malul celalalt ecluzele in constructie.
in ’64 a inceput constructia hidrocentralei Portile de Fier I. Autoritatile stiau ca din cauza barajului va creste nivelul Dunarii si au inceput sa mute locuitorii de pe Ada Kaleh si sa le demoleze cladirile.
Aveam 16-17 ani cand am fost ultima data pe insula – in anul ’67 – si deja se incepuse distrugerea. Disparusera cele mai bune prietene si tovarasele de joaca. Incepusera sa lipseasca din oameni. Am vazut si mi-a povestit bunica ca la inceput refuza sa isi paraseasca casa, apoi au venit sa o constranga... frau, djaffer, doamna... nu mai stiu. In final a trebuit sa se supuna ca deja sosisera tancurile.
Au sacrificat aceasta insula si au sacrificat si vechea Orsova. Desigur au fost si alte locuri sacrificate din motive asemanatoare, dar aceasta insula era de patrimoniu mondial. Aceasta fortareata, acest sistem de aparare, era deosebit si la suprafata si sub nivelul suprafetei. Promisiuni au fost multe. Cei care provin de pe insula nu vor fi obligati sa plateasca curent toata viata lor. Primesc despagubiri totale. S-au promis o serie de lucruri fantastice...
Din promisiuni nu s-au realizat prea multe. Locuitorii insulei s-au mutat in diferite tari. In final, in 1971, Dunarea a acoperit incet insula.

19 May 2020

Dissolving: The Danube Bend at Béda

Planum exhibens Sectionem Fluvii Danubii
a Sylvula Possessionis Baar usque Sylvam Gerétz Hát dictam...
(source: maps.hungaricana.com)

It took several steps and some river regulation engineering to move the Béda forest from the Danube-Tisza Intefluve to Transdanubia. The plan of the "moving" appears on a map from 1803, with all the planned meander cuts to achieve a shortened channel. However, the Danube thought differently than the engineers. Even today, the Danube is not following in the straight ditches dug on the course of the lines; for example a forest is hiding one dry ditch just east of Kölked, southern Hungary. Elsewhere, the Danube did not exactly follow the planned new course; instead of a shortened channel the Danube formed a new river bend, the Inner-Béda inside the Béda forest: while the 1803 course became the Outer-Béda oxbow. The Inner-Béda later also became an oxbow after successfully implementing another straight cut.

Just south from the Béda, the Bok meander and peninsula was also transferred to the Transdanubian side with the same method. The neck at Verpolya has been cut and the onetime peninsula became accessible from Erdőfű. Somewhat bigger territory switched sides than it was planned in 1803 and the river also refused to follow its new course, leaving some room for meandering. 

The previously continuously meandering Outer-Béda froze motionless, at the exact time it was cut off from the main river bed. After 200 years its width narrowed but the  course remains the same. 

01 October 2019

Qualifying round of the "Danubian Island of the year 2019" voting

Time has come again to cast your vote for the Danubian Island of the Year. This will be the seventh year we start this contest. As a tradition our readers can nominate their favourite islands, and then it is upon them which two Danubian Island will qualify for the finals. As usual there are 3 islands in the final, the 3rd one is nominated by the Donauinseln blog. The qualifying round ends on the 12th October 2019. On the next day we start the finals which ends on the last day of 2019.

This year you can select from a list of eleven islands, most are located within Hungary, with one exception from Slovakia. The latter is the westernmost island is, located near Mužla, but named after the opposite settlement, the Hungarian Nyergesújfalu. The southernmost island is located near Baja. the smallest is the home of two trees, but bears the name "Egyfás", "the island with one tree". And there is an island in Szentendre which no longer exists; it has become a part of the town for about two hundred years ago.

The two islands with the most votes will qualify to the finals. You will be notified about the winner in the first post of 2020. Here are the nominees in alphabetical order:

10 July 2019

The Danube 50 years ago I. - From the Donauquelle to Budapest

In 1969, exactly half century ago the Slovakian Rudolf Fabry published "Dunaj, Donau, Duna" (the Danube), a book full of archive pictures of the Danube from the source in Germany to the Black Sea. This is a kind of a time travel through long lost countries. It's been only two generations and the Danube shows a whole different face. Staring at these pictures we can observe the familiar, but yet significantly changed Danubian landscape. Sometimes a bridge is missing, or a forest or the houses. We encounter unfamiliar cars, long-lost islands emerge from the river. This is the first part of our selection, a trip from the source down to Budapest. 

Swabian boy sits next to the source of the Breg — a headwater of the Danube —
near Furtwangen/Baden Württemberg.

These pictures were not necessarily taken in 1969, some of the might have been taken earlier. The authors are named in the book — mostly Slovakians, Romanians, Bulgarians and Austrians — but for example the Hungarian ones are taken from the country's news agency's archives. You might learn of the Danubian countries from short descriptions, showing an interesting asymmetry. There were only 8 countries on the Danube; Germany, Austria, Czechoslovakia, Hungary, Yugoslavia, Romania, Bulgaria and the Soviet Union. The description of Czechoslovakia and the Soviet Union  weights the same length as the bigger Danubian countries. Some of these places were already covered on the Danubian Islands blog (mostly in Hungarian language), please click on the links for more details!

The pavilion of the source of the Danube in Donaueschingen was built in 1910. Inscription:
It looked like this earlier

The Danube still looks like a creek, meandering between limestone cliffs, Hausen im Tal neighborhood.

Outlook on Passau from the Veste Oberhaus fort, which was built on the right banks of the black-watered Ilz river.

The "Donaukraftwerk Jochenstein" on the border of Germany and Austria was built between 1952 and 1956.
Underneath the dam there is a statue of St. John of Nepomuk

Detail of the splendid Schlögener Schlinge in Upper Austria.

Building of the river regulation works underneath the castle of Grein.
A boat harbour has been built where the dredging ship stands.

Wachau. Old cars in Dürnstein.

Ruins of Greifenstein in the Wiener Wald.

A view on Vienna from the Kahlenberg. We see only one Danube with a wide floodplain.
The long Donauinsel is not even a plan yet.

The mouth of the Morava river next to the Devin castle. 

Bratislava in 1969 without the iconic new Danube bridge.
The Slovnaft refinery is operational in the background, and there are no 10 storey block buildings in Petržalka/Engerau.

Idyllic scenery on the Danube.

Aerial view on Győr. And on the Mosoni Danube with the disappeared Kecske (Goat)-zátony.
This picture was taken before 1969, because that time the island did not exist. 

The island of Helemba seen from the hills of Burda. Since then the riverine forest swallowed the whole island.
This picture captured the Little Helemba island (right), which has been fallen victim to the river regulation works. 

The barren lands of  Nagymaros and the castle of Visegrád before the reconstruction. 

The Luppa island at Budakalász and the Buda hills in the background.
Since then the Megyeri bridge was built next to the island which provides constant noise for the weekend houses. 

We say farewell at Budapest's barren Gellért hill and the reconstructed Elisabeth bridge. 

Link to the second part.

13 October 2018

Danubian Island of the year 2018

This is the sixth time the Donauinseln blog starts its poll for the Danubian Island of the year. You can vote for the three nominated islands between 13th October and 1st January 2019.

Blogul “Insule Dunarene” initiaza acum, deja a sasea oara, alegerea “Insulei Anului”. Alegerea se poate face dintre trei insule desemnate, si are loc intre 13 octombrie si 1 ianuarie.

The aim of this poll is to focus attention on the mostly unknown islands of the Danube. Most of you probably visited the Seychelle Islands before any Danubian Island. As we stated this is the fifth poll, and we hope we have started a tradition and more-and-more people will learn about these islands across the Globe.

Scopul principal al acestui demers este cunoasterea mai buna a insulelor ascunse (dar cu atat mai interesante) de pe cursul dunarii. Mai degraba au fost multi pe insulele Seyschelle decat pe oricare din insulele enumerate mai jos.  Cu cele cinci editii anterioare se pare ca am creeat traditie a.i. si acest demers a prins notorietate in randul algerilor de categoria “... Anului”.

The winners so far (you might noticed this is a Hungary-based blog):
2013. Kompkötő Island, Vác, Hungary
2014. Helemba Island, Esztergom, Hungary
2015. Kismarosi Island, Kismaros, Hungary
2016. Szalki Island, Dunaújváros, Hungary
2017. Zitny Ostrov, (Csallóköz) Slovakia

Insulele castigatoare de pana acum:
In 2013 insula Kompkötő din Vác (HU)
In 2014 insula Helemba-sziget din Esztergom (Strigoniu HU)
In 2015 insula Kismarosi din Kismaros (HU)
In 2016 insula Szalki din Dunaújváros (HU)
In 2017 insula Csallóköz (SK)

This year our readers have selected two islands in the qualifying rounds. This year with our nominee, the sunken Ada Kaleh in Romania we expect a real international competition. We start the introduction in alphabetical order, with the island we thought worthy enough to participate in the poll:

In acest an cititorii blogului au ales cateva preliminare. Insula Ada Kaleh ofera perspectiva unui adevarat concurs international. Enumeram in cele ce urmeaza, in ordine alfabetica, insulele care credem ca isi au locul in alegerea “Insulei Anului 2018”:

Ada Kaleh, Al-Duna - Romania

I do not think I have to introduce this island to you, let me ask Patrick Leigh Fermor for this favour. The legends of this sunken Turkish Island on the Danube was built and destroyed by human beings.  Once a Habsburg fortress, later a Turkish dominion isolated by hundreds of miles from the Homeland has disappeared in 1971 with the contruction of the Iron Gates hydroelectric plant. The Donauinseln blog did everything so far to keep the islands memory alive, now it is the time for our readers to do the same!

Cred ca insula Ada Kaleh nu mai are nevoie de prezentare. Aceasta insula turceasca, inundata, a fost deopotriva ridicata in nemurire si scufundata in uitare de aceeasi mana neobosita a omului. Se leaga de ea nenumarate legende. Amintesc aici de localizarea imprecisa a cititorilor lui Jókai, bunaoara acestia au plasat, eronat, aici actiunea romanului „Omul de aur” si asa zisa „insula a nimanui”. Blogul „Insule Dunarene” a facut multe lucruri in sensul pastrarii in amintire a acestei insule. Iata acum posibilitatea ca si cititorii nostrii sa ne ajute in acest demers.

Molnár Island, Budapest

This is a real urbanised island in the southern suburbs of Budapest. It is located on the Soroksári Danube, a huge oxbow which receives only 1% of the discharge of the main Danube. The decrease of the water level cused a four time increase in the size of the Molnár (Miller) Island. Once famous for the ship mills now it is a built up area swallowed by the suburbization. The nearby Danube is suffering from the sedimentation and the sewage, however there is a local community who cares about the future of the island and the Danube.

Timpul si-a lasat amprenta si pe insula din Soroksár. Se gaseste la partea de nord a bratului inchis al dunarii de la Soroksár. Incepand cu 1950 insula apartine de Budapesta si a crescut in ultimii 150 de ani cu 431%. In locul vestitului santier naval, in fosta albie colmatata, acum sunt case de vacanta si ansambluri rezidentiale permanente. Probeleme apar insa din cauza malului carat de raul Gyáli la confluenta cu bratul dunarii. Pe insula acum s-a dezvoltat o comunitate dispusa sa si faca ceva pentru insula, de asta a ajuns insula Mólnár in aceasta finala.

Süttői Island, Moča, Slovakia

Süttő is a town located in Hungary. It has an island on the Danube with the same name, belonging to the Slovakian community, Moča (Dunamocs). Moča is a community located in Slovakia. It has an island on the Danube with the same name, belonging to the Hungarian community Süttő. This is a real Danubian island surrounded by the river 365 days a year since the stone dyke was opened. It is a famous nesting place of migratory birds and a place for campers and kayakers.

Unde se gaseste insula Süttői? Insula poarta numele localitatii maghiare dar datorita lucrarilor de reglementare a fluviului a ajuns sa apartina de Slovacia, bunaoara este la sud de calea navigabila. Acum este in administratia localitatii Dunamocs, asadar teritoriu Slovac. Este o insula in adevaratul sens al cuvantului, adica este imbratisata de ape din toate partile, mai ales decand s-a demolat digul de piatra care facea legatura cu malul Slovac. Interesant mai este ca insula Dunamocs, care poarta numele localitatii din Slovacia, apartine de Ungaria, deci este remarcabila si datorita impartirii neobisnuite de teritorii.

The poll will be closed at midnight 1st January 2019. The results will be available in the first post of the year 2019.

Votul se incheie pe 1 ianuarie 2019, la miezul noptii. Publicarea rezultatului la postarea de final de an 2019!

01 October 2018

Qualifying round of the "Danubian Island of the year 2018" voting

Time has come again to cast your vote for the Danubian Island of the Year. This will be the sixth year we start this contest. As a tradition our readers can nominate their favourite islands, and then it is upon them which two Danubian Island will qualify for the finals. As usual there are 3 islands in the final the 3rd one is nominated by the Donauinseln blog. The qualifying round ends on the 12th October 2018. On the next day we start the finals which ends on the last day of 2018.

Last year's winner: Zitny Ostrov (Csallóköz in Slovakia)

All islands are from the middle (Hungarian) section of the Danube, from Győr to Rácalmás. This is because the blog has mostly Hungarian readers and writers. The Islands are in alphabetical order. Please check each island on the Hungarian language blog (titles on the right panel).

Please select your favourite Danubian Island (Island/Location):

03 June 2018

Map form 1778 summarizes the history of the Háros Island

If we take a look at Szigetszentmiklós' map (located south from Budapest, on the Csepel Island) from the year 1778, we find the Háros island on the top left corner. And almost all the information — written in German — we need to know about its entire history. So for those who does not like to read we completed a summary of the Danubian Island's history based on the below map.

Háros village and island in 1778. (source: maps.hungaricana.hu)

Here are 10 things you did not know about the Háros Island:
  • Despite the Háros island is part of Budapest's XXII. district and thereby Transdanubia it used to be closer to the other side of the Danube; the Csepel Island. 
  • That is why it's name originated from Háros village, located on the eastern bank of the river. 
  • The inhabitants left Háros after village was completely destroyed by the icy flood of 1838. Its church hill can still be seen on the map. 
  • Háros was also called Pheasant Island, namely it functioned as a game preserve for a while.
  • Therefore a gamekeeper's lodge (Jägerhaus) was built on and from the ruins of an old church (Alte Kirche).
  • This old church was founded in 1264 as the monastery of St Eustace. 
  • Its ruins were still standing at the end of the 19th century, later it disappeared without a trace.
  • The monastery of St. Eustace was probably destroyed before the Turkish invasion, due to the rising level of the Danube. During this process the inhabited island became a flood plain.
  • There were two other islands on the left bank of the Danube next to Háros, the Mészáros (Butcher) island on the north and an anonymous island to the south, which is now part of the Háros island.
  • The "Fischerhütten" (Fisherman's cottage) phrase on the Csepel (right) side reminds us of a nearby settlement's name, Halásztelek (Fisherman's plot), but this was part of Tököl under the name Herminatelep until 1951. 

01 June 2018

The two bridges of Ada Kaleh

The island of Ada Kaleh was famous of many reasons; its Turkish inhabitants, its rose petal jam, its cigars, its minaret, its fate and history. And it was famous for its fortress, the survivor of many sieges. This fortress was not only built to hinder the Turkish forces sailing up on the Danube, but it also guarded a river crossing. This crossing has been witnessed by two bridges in the 18th century.

Ada Kaleh in the 18th century

The first fortress of Ada Kaleh was started to built in 1691 by Veterani, a general of the cavalry of the Habsburg monarchy. This general gave the name of the famous Veterani caves nearby. Due to its strategic position the fortress witnessed many sieges. At the end of the 17th century the fortress was built up by weak earth ramparts so a Turkish counter attack captured it and the peace treaty of Karlowitz (1699) left the island in Turkish possession. In 1717 Habsburg troops besieged Ada Kaleh and after months of encirclement eventually they captured it in August and two years later the Treaty of Passarowitz confirmed the conquest. 

After the peace treaty a new fortress has been constructed with twenty year's effort. The rectangular shaped fortress was made up by stones and bricks, positioned in the middle of the island, but ramparts and bastions protected the entire area. On the right side of the Danube (then Turkey, now Serbia) a watchtower has been built and named fort Elizabeth. This tiny outpost was connected to Ada Kaleh through a pontoon bridge — according to a contemporary drawing. Fort Elizabeth has been demolished by the independent Serbian government in 1868. 

The new fortress on Ada Kaleh remained in Austrian possession until 1738, when a new war broke out between Austria and Turkey. After several month of siege, the Turkish army managed to capture the island with the just finished fortress. The seriously damaged Ada Kaleh was rebuilt and the German settlers has been ousted and replaced by Turkish people. 

Ada Kaleh in 1790.

After a half century's peaceful period a new Austro-Turkish war broke out and the fortress changed its owner once more, however only for a short time. In 1790 Austria captured Ada Kaleh, but they were forced to leave after the peace treaty of Sistovo. 

This short Austrian rule is represented with another pontoon bridge, which can be found on mapire.eu, the map of Wallachia in year 1790. The bridge connects Ada Kaleh with the left side of the Danube and obviously served military purposes. This second bridgehead was situated near a gap on the ramparts seen on the 1737 situations plan. There is no such gap on the other side, facing Fort Elizabeth, this pontoon bridge might have a bridgehead near one of the bastions. I found no evidence if these two bridges co-existed, but it might have happened during times of war or when Fort Elizabeth and Ada Kaleh has been built at the same time. 

The two bridges of Ada Kaleh

After 1790 a peaceful era started on the island lasting with only one period of war (1916-1918) until 1972, when the whole island submerged due to the construction of the Iron Gates 1. dam. The Turkish military did not maintain the two pontoon bridges, as the fortress slowly lost its military importance (and garrison as well). With the decline of the Turkish rule on the Balkans Turkey has first lost the left side of the Danube, and later the right banks as well. But Ada Kaleh itself remained in Turkish possession until 1912. The inhabitants had to use boats and regular Danubian passenger ships to leave the island. But that is another story...